No matter if you're black or white...

It's black
It's white...

Cred ca toata lumea cunoaste aceste versuri si poate sa le atribuie unui mare nume: Michael Jackson. Dincolo de controverse si scandaluri, ramane un model pentru noi, prin munca sa si prin curajul de a sustine cauze pe care altii le luau in deradere. Dincolo de imaginea de idol, ramane un om simplu, care nu a facut altceva decat sa fuga de singuratate. Poate acum nu mai e singur, nu mai e bolnav, nu mai e alb sau negru...Poate acum e impacat... Noua ne ramane amintirea geniului lui si speranta ca poate intr-o zi, lumea va fi mai buna.

RIP.

Poveste de succes

Am spus in momentul crearii acestui blog ca va fi un blog si despre Satu Mare, cu bunele si relele lui. Hai sa incepem cu una buna, cu o poveste de succes, pentru a ramane optimisti si a lua exemplu.

Povestea noastra de succes se numeste Sergiu Rusu, baiatul care a devenit de curand un alt simbol al orasului de care putem fi mandri. De cateva luni, Sergiu a fugit la Bucuresti impreuna cu prietenii lui pentru a pune pe picioare un nou proiect muzical: TRUPA HIGH FIVE. Si a reusit. Daca nu l-ati vazut deja pe sticla, uitati-va atent data viitoare.

De ce am decis sa scriu tocmai despre Sergiu. Pentru ca a fost colegul meu o perioada si pentru ca ii cunosc povestea care demonstreaza ca poti avea rezultate si atunci cand esti singur si nu ai pe cineva sa te impinga de la spate sau sa iti puna o vorba buna pe la altii. Desi nu multi l-au luat in serios si zambeau pe sub mustati cand spunea ca are o trupa cu care vrea sa ajunga departe, Sergiu a crezut in continuare in visul lui, si-a propus ceva, si-a facut un plan pe care l-a pus in aplicare, a muncit mult si a pus suflet si... a reusit. Probabil aceasta e reteta succesului pe care ar trebui s-o invatam de la el. Si acesta e doar un exemplu.

Bravo Serge! Keep going! La primul tau concert in Satu Mare vom fi in primul rand sa te sustinem!

Cand vom inceta sa mai fim o societate meritocratica?

Vad zilnic in jurul meu oameni alergand dupa diplome pentru a-si completa mapa sau pentru a avea ceva in plus de trecut in CV. Foarte frumos, ati zice. Foarte bine. Acest lucru inseamna evolutie, dezvoltare... Se vorbeste si in sociologie de asa numitul "om de portofoliu", adica acel om care e constient ca realitatea inconjuratoare si dezvoltarea societatii il obliga sa se formeze continuu, sa devina multifunctional, sa poata trece de la o specializare la alta in functie de cerintele pietei. Suna chiar real, nu?

Ce facem insa cu acei falsi "oameni de portofoliu"? Ce facem cu cei care prefera sa plateasca aceste diplome cu cardul, cash, in natura sau in orice alt fel? Din pacate sunt multi. Si din pacate ei nu inteleg ca nu diploma iti asigura un loc bun de munca sau un statut, ci cunostintele pe care le dobandesti frecventand acel curs / facultate / training. Da, da bine la CV sau in rama pe pereti, dar cand te prezinti la interviu si ai de dat un test de cunostinte pe care tu il pici cu brio, oare cum da?

Si cu atat mai mult nu ii inteleg pe care care platesc un curs din bani proprii, la alegerea lor, dar prefera sa primeasca putin ajutor la examinare si apoi diploma buna de pus in rama, fara sa mai participe la orele de curs. In mod normal, nu platesti bucata de hartie, ci cunostintele care ti se transmit, acestea fiind cele care se adauga la "portofoliu".

Trist este de asemenea si faptul ca au aparut pe piata multe firme dispuse sa exploateze acest "obicei" si care s-au transformat in furnizori de formare profesionala sau in universitati producatoare de absolventi la pachet. Acestia se imbogatesc, in timp ce aceia care platesc pierd pe termen lung. Iar atata timp cat nu se va lua atitudine, vom ramane cu aceeasi "specialisti" de duzina care ne impiedica sa evoluam.

Deci data viitoare fa un mic survey inainte sa te inscrii la o facultate sau la un curs de perfectionare / calificare / initiere. Cerceteaza backgroundul furnizorului si asigura-te ca banii tai vor cumpara ceea ce iti este necesar, si nu anexe sau decoratiuni de pereti.

De ce e necesara consilierea si orientarea in cariera?

Aceasta e o intrebare la care imi doream foarte mult sa raspund deoarece am observat de cand am inceput sa lucrez in resurse umane in Satu Mare ca cei mai multi nici macar nu au trecut pe langa conceptul de CV sau interviu de angajare. Am intalnit foarte multe persoane in ipostaza interviului de selectie care mi-au lasat un gust amar. Pentru un recruiter, un candidat bun e o relaxare. Sa stii ca vei conduce un interviu extrem de antrenant pentru tine cu un om care are o experienta la care cei mai multi doar viseaza te provoaca si te stimuleaza. Din pacate insa, in Satu Mare in aproape doi ani cred ca am avut maxim 5 astfel de interviuri. In timp ce in Timisoara aveam poate 5 pe saptamana. 

De ce acest fenomen? Pentru ca traim intr-un oras care a ramas in urma si ne complacem cu asta. Am ajuns la concluzia ca vechea zicala "Omul sfinteste locul" e foarte adevarata. Atata timp cat vom astepta sa ni se ofere totul pe tava si vom considera ca totul ni se cuvine de drept, ne vom sapa singuri groapa. Atata timp cat nu vom deschide ochii la ce se intampla in jurul nostru, la ce se intampla in ograda altora (mult mai gospodari decat noi), vom ramane mereu in urma. 

De aceea doresc sa trag un semnal de alarma in primul rand prin a pune accentul pe orientarea in cariera. Chiar daca pare ceva neinsemnat, e si acesta un punct esential prin care se caracterizeaza nivelul de dezvoltare al unei comunitati, al unei societati. Mai avem inca o umbra de industrie care functioneaza in oras, mai avem inca firme care cauta personal calificat, insa nu exista persoane potrivite pentru aceste posturi. Sistemul de invatamant formal nu ne mai ofera calificarile necesare pe piata muncii. Toata lumea face marketing si vinde ce se cere. Strungari sau mecanici auto nu mai suna atat de bine. In schimb, tehnician de diverse sau ajutor programator ca profil de liceu se cauta din ce in ce mai mult. Ce e trist insa e faptul ca in timp ce de strungari e nevoie si chiar se mai invata ceva la scoala cand existau aceste specializari, cu un ajutor programator nu prea poti face prea multe. Asta, dupa mine, e un fel de profesie de pus in rama. La fel, nu inteleg profilul "Management" in facultati. Ce devii cand ai absolvit o astfel de facultate? MANAGER??? Imi pare rau, dar nu cred ca functiile de conducere se ocupa in functie de ce scrie pe diploma, ci in functie de experienta si cunostintele persoanei. Care la fel de bine poate sa fie absolvent de lacatuserie, dar sa fie un lider innascut. 

Dincolo de problemele pe care ni le pune sistemul "modern" de invatamant prin lipsa de forta de munca, poate cea mai stringenta problema e cea a lipsei de informare a candidatilor. Poti fi o persoana extrem de bine pregatita, cu multa experienta, un candidat foarte bun, dar sa fii respins in procesul de selectie. Cum e posibil acest lucru? Foarte simplu. Datorita unui CV incomplet, facut la repezeala, poate chiar de un prieten pe care l-ai rugat si care nu are de unde sa stie ce faci tu la locul de munca sau ce alte competente ai. Datorita unei prezente neinspirate la interviu. Datorita unei lipse de informatie. Si lista poate continua.

Fiecare mic detaliu in prezentarea ta ca si candidat pentru un post spune ceva despre tine. Recruiterii analizeaza riguros fiecare parte din CV, aceste fiind cartea ta de vizita in relatia cu angajatorul / recruiterul. Daca nu ai un CV bun, deja pornesti in dezavantaj. Am citit multe CV-uri in care am aflat informatii doar despre hobby-urile candidatului si nu despre experienta profesionala, care era undeva aruncata printre randuri si capuri de tabel. Am intalnit nenumarati candidati care nu stiau cum sa se comporte in cadrul interviului sau care tratau interviul ca pe o simpla iesire la o cafea cu cineva abia cunoscut. Cum ai putea recomanda sau angaja o astfel de persoana pe o pozitie ce presupune extrem de multa responsabilitate si capacitate de analiza? 

Acestea ar fi doar cateva argumente pentru necesitatea unui program de consiliere si orientare in cariera. Si eu am invatat la scoala ce contine un CV, dar asta nu inseamna ca am stiut sa il fac corect. Si eu am citit pe site-urile de Internet nenumarate sfaturi despre cum ar trebui sa te prezinti la interviu, dar asta nu inseamna ca am si facut-o corect atunci cand am mers la primul interviu. 

In plus, sa nu ii uitam pe cei care acum sunt someri. Nu stiu exact ce simt ei, pot doar sa imi inchipui. Dar cu siguranta au nevoie de suport pentru a depasi faza de depresie, de demotivare si a merge mai departe in cautarea unui loc de munca. Si cand stii si ce pasi trebuie sa urmezi in acest sens, e si mai usor sa gasesti locul de munca potrivit. Si mai ales, un loc de munca unde nu te trezesti ulterior cu surprize de genul: lucru la negru, neplata salariilor la timp, conflicte cu superiorii sau colegii etc. Un workshop sau un curs de orientare si consiliere in cariera poate insemna pentru ei nu doar sfaturi practice si ajutor in cautarea unui loc de munca, ci si un grup de sprijin din partea altora care se gasesc in aceeasi situatie. Deja povara devine mai suportabila atunci cand ai cu cine sa iti impartasesti gandurile. 

Asadar, nu tratati cu superficialitate elementele ce tin de cautarea unui loc de munca. Un job nu e o vacanta sau o iesire in oras, unde faptul ca nu ai facut cea mai buna alegere are impact doar pe termen scurt. Un job inseamna viitorul tau, sursa ta de venit, sursa ta de dezvoltare personala si profesioanala, tot ceea ce reprezinti tu, pentru ca intotdeauna fiecare dintre noi ne prezentam prin prisma ocupatiei noastre, care pana la urma ne asigura identitatea.

Poza de CV nu e poza de Hi5

Ora 9 AM. Ajung la birou si la fel ca in fiecare zi, deschid mailul si apoi toate site-urile pe care am postat anunturi de recrutare, sperand ca azi sa fie o zi mai buna si sa primesc si eu un CV ok. Pana sa ajung la toate CV-urile, rad deja citind e-mailul care circula de 10 minute prin tot biroul, cu o super poza de CV. Candidatul nostru e in baie si isi face singur poza cu telefonul. Are si aura, ca de, blitzul se reflecta in splendida faianta model italian ce face backgroundul fotografiei. Nici nu mai conteaza pentru ce job a aplicat, pentru ca un lucru e clar: cu asa poza pe CV, nu prea vrei sa il chemi la interviu. Poate doar ca sa ti se confirme credintele despre el. 

Dar ce zic, nu bine inchid mailul colegei, ca dau si eu peste o poza de CV din acelasi "regn". Candidatul, ca din CV se intelege ca e o persoana de sex masculin, sta tantos in costum de ginerica langa frumoasa lui mireasa, in cea mai frumoasa zi a vietii lui, etc. Ma bucur sa vad ca am un candidat responabil, casatorit, cu familie, calitate ce ar fi de luat in seama pentru proiectul meu, dar, totusi, anuntul nu era pentru un job de ginerica sau pentru vreo firma organizatoare de nunti.

Nimic insa nu ma mai surprinde. De la poze de grup, unde ghici care e candidatul, la poze de la nunta sau cu "ea" intinsa suav pe un pat king size de dormitor, le-am vazut pe toate. Inca nu mi-am dat seama ce ii determina pe unii sa puna astfel de poze in CV-ul lor. CV-ul e intrumentul tau de marketing personal, trebuie sa fie despre tine, intr-adevar, sa te surprinda asa cum esti tu, insa de obicei sfaturile gasite pe Internet sau in carti spun ca trebuie sa te prezinti intr-o lumina favorabila. Iar o poza cu tine in ipostaza de mire / mireasa nu cred ca te va ajuta sa obtii un job. Vei reusi probabil doar sa smulgi un zambet recruiterului, sa il faci sa isi inceapa ziua intr-un ton optimist si sa fie foarte dragut cu candidatii care au stiut sa isi aleaga poza de CV. 

Asadar, fiti selectivi atunci cand vine vorba de insera o poza a voastra in CV. Poate e necesar un efort suplimentar de a mai sta o data in fata aparatului, insa veti avea mai mult de castigat. Sau nu inserati deloc poza, mai ales daca anuntul nu specifica. Mie personal, nu imi plac angajatorii care cer obligatoriu poza candidatului. Da, pentru unele joburi, e oarecum normal. Insa pentru un post de contabil, de exemplu, cred ca e mai important pe unde s-a scolit omul si ce stie sa faca, decat cum arata. Nu e profesionist deloc sa iti respingi candidatii doar pe baza aspectului fizic. Din pacate, in Romania, multi fac inca lucrul acesta. 

Poate intr-o zi va fi mai bine. Pana atunci, deschideti-va CV-ul, uitati-va bine la poza de acolo si puneti-va in rolul angajatorului / recruiterului. V-ati chema la interviu? Daca raspunsul e da, atunci felicitari si multa bafta! Daca raspunsul e nu, atunci stergeti repede poza si abia apoi trimiteti CV-ul catre angajatori. 

Ganduri...

Cand am facut acest blog nu m-am gandit care va fi exact scopul lui, temele abordate, lucrurile de spus...Si dupa ce am facut partea introductiva, am intrat pe blogul lui Dani Otil, baiatul de la Antena 1 unde am vazut ce inseamna ca spui lucrurilor pe nume si sa lupti pentru ce e corect. Si atunci mi-am zis ca asta imi doresc sa fac si eu, chiar daca prin acest blog nu ma reprezint pe mine in mod direct, ci o echipa, un business, un concept. Vreau sa spun si altora ceea ce deja cunoscutii mei au auzit. Si ma voi adresa in primul rand satmarenilor, pentru ca despre Satu Mare si despre ceea ce are nevoie Satu Mare vreau sa scriu. De cand m-am intors din Timisoara realizez in fiecare zi cate lipsuri sunt, de cate lucruri normale pentru altii, imposibile pentru noi suntem privati si am decis sa strig in gura mare acest lucru. Vreau sa fac ceva pentru mine, pentru copiii mei, pentru orasul meu, pentru prietenii mei... Si stiu ca se poata daca suntem mai multi. De aceea te invit sa iei si tu atitudine si impreuna sa facem ceva.

Mi-am propus ca pe langa articolele pe teme de resurse umane pe care le voi posta eu, sau colegii mei, ca doar acesta e profilul nostru de activitate si asta dorim sa promovam, sa postez si articole despre ce are si ce nu are Satu Mare, despre bun si rau in Satu Mare. Pe tine te invit sa iti dai cu parerea, sa imi spui daca am sau nu dreptate si sa devenim, de ce nu, prieteni.

Nu promit sa fiu foarte "harnica" in ceea ce priveste scrisul pe acest blog, dar promit sa spun macar acele lucruri care sunt importante si din care putem cu totii invata ceva.

Te salut!