Aceasta e o intrebare la care imi doream foarte mult sa raspund deoarece am observat de cand am inceput sa lucrez in resurse umane in Satu Mare ca cei mai multi nici macar nu au trecut pe langa conceptul de CV sau interviu de angajare. Am intalnit foarte multe persoane in ipostaza interviului de selectie care mi-au lasat un gust amar. Pentru un recruiter, un candidat bun e o relaxare. Sa stii ca vei conduce un interviu extrem de antrenant pentru tine cu un om care are o experienta la care cei mai multi doar viseaza te provoaca si te stimuleaza. Din pacate insa, in Satu Mare in aproape doi ani cred ca am avut maxim 5 astfel de interviuri. In timp ce in Timisoara aveam poate 5 pe saptamana.
De ce acest fenomen? Pentru ca traim intr-un oras care a ramas in urma si ne complacem cu asta. Am ajuns la concluzia ca vechea zicala "Omul sfinteste locul" e foarte adevarata. Atata timp cat vom astepta sa ni se ofere totul pe tava si vom considera ca totul ni se cuvine de drept, ne vom sapa singuri groapa. Atata timp cat nu vom deschide ochii la ce se intampla in jurul nostru, la ce se intampla in ograda altora (mult mai gospodari decat noi), vom ramane mereu in urma.
De aceea doresc sa trag un semnal de alarma in primul rand prin a pune accentul pe orientarea in cariera. Chiar daca pare ceva neinsemnat, e si acesta un punct esential prin care se caracterizeaza nivelul de dezvoltare al unei comunitati, al unei societati. Mai avem inca o umbra de industrie care functioneaza in oras, mai avem inca firme care cauta personal calificat, insa nu exista persoane potrivite pentru aceste posturi. Sistemul de invatamant formal nu ne mai ofera calificarile necesare pe piata muncii. Toata lumea face marketing si vinde ce se cere. Strungari sau mecanici auto nu mai suna atat de bine. In schimb, tehnician de diverse sau ajutor programator ca profil de liceu se cauta din ce in ce mai mult. Ce e trist insa e faptul ca in timp ce de strungari e nevoie si chiar se mai invata ceva la scoala cand existau aceste specializari, cu un ajutor programator nu prea poti face prea multe. Asta, dupa mine, e un fel de profesie de pus in rama. La fel, nu inteleg profilul "Management" in facultati. Ce devii cand ai absolvit o astfel de facultate? MANAGER??? Imi pare rau, dar nu cred ca functiile de conducere se ocupa in functie de ce scrie pe diploma, ci in functie de experienta si cunostintele persoanei. Care la fel de bine poate sa fie absolvent de lacatuserie, dar sa fie un lider innascut.
Dincolo de problemele pe care ni le pune sistemul "modern" de invatamant prin lipsa de forta de munca, poate cea mai stringenta problema e cea a lipsei de informare a candidatilor. Poti fi o persoana extrem de bine pregatita, cu multa experienta, un candidat foarte bun, dar sa fii respins in procesul de selectie. Cum e posibil acest lucru? Foarte simplu. Datorita unui CV incomplet, facut la repezeala, poate chiar de un prieten pe care l-ai rugat si care nu are de unde sa stie ce faci tu la locul de munca sau ce alte competente ai. Datorita unei prezente neinspirate la interviu. Datorita unei lipse de informatie. Si lista poate continua.
Fiecare mic detaliu in prezentarea ta ca si candidat pentru un post spune ceva despre tine. Recruiterii analizeaza riguros fiecare parte din CV, aceste fiind cartea ta de vizita in relatia cu angajatorul / recruiterul. Daca nu ai un CV bun, deja pornesti in dezavantaj. Am citit multe CV-uri in care am aflat informatii doar despre hobby-urile candidatului si nu despre experienta profesionala, care era undeva aruncata printre randuri si capuri de tabel. Am intalnit nenumarati candidati care nu stiau cum sa se comporte in cadrul interviului sau care tratau interviul ca pe o simpla iesire la o cafea cu cineva abia cunoscut. Cum ai putea recomanda sau angaja o astfel de persoana pe o pozitie ce presupune extrem de multa responsabilitate si capacitate de analiza?
Acestea ar fi doar cateva argumente pentru necesitatea unui program de consiliere si orientare in cariera. Si eu am invatat la scoala ce contine un CV, dar asta nu inseamna ca am stiut sa il fac corect. Si eu am citit pe site-urile de Internet nenumarate sfaturi despre cum ar trebui sa te prezinti la interviu, dar asta nu inseamna ca am si facut-o corect atunci cand am mers la primul interviu.
In plus, sa nu ii uitam pe cei care acum sunt someri. Nu stiu exact ce simt ei, pot doar sa imi inchipui. Dar cu siguranta au nevoie de suport pentru a depasi faza de depresie, de demotivare si a merge mai departe in cautarea unui loc de munca. Si cand stii si ce pasi trebuie sa urmezi in acest sens, e si mai usor sa gasesti locul de munca potrivit. Si mai ales, un loc de munca unde nu te trezesti ulterior cu surprize de genul: lucru la negru, neplata salariilor la timp, conflicte cu superiorii sau colegii etc. Un workshop sau un curs de orientare si consiliere in cariera poate insemna pentru ei nu doar sfaturi practice si ajutor in cautarea unui loc de munca, ci si un grup de sprijin din partea altora care se gasesc in aceeasi situatie. Deja povara devine mai suportabila atunci cand ai cu cine sa iti impartasesti gandurile.
Asadar, nu tratati cu superficialitate elementele ce tin de cautarea unui loc de munca. Un job nu e o vacanta sau o iesire in oras, unde faptul ca nu ai facut cea mai buna alegere are impact doar pe termen scurt. Un job inseamna viitorul tau, sursa ta de venit, sursa ta de dezvoltare personala si profesioanala, tot ceea ce reprezinti tu, pentru ca intotdeauna fiecare dintre noi ne prezentam prin prisma ocupatiei noastre, care pana la urma ne asigura identitatea.
